Oare daca tzi-ash spune: " Te iubesc!", in loc de: "Bun ramas!", oare ai mai face un ultim pas, in cel de-al doisprezecelea ceas? Oare te-ai intoarce sa imi spui ca shi tu ma iubeai dar tzi-a fost frica sa nu te resping? oare m-ai lua in bratze sh m-ai saruta, ca apoi sa imi spui cat de fericit eshti? oare mi-ai spune ca eu sunt tot ce tzi-ai dorit vreodata? oare mi-ai spune ca ai vrut sa pleci pentru ca nu mai suportai sa itzi ascunzi sentimentele? sau... oare ai pleca fara sa priveshti inapoi ignorand ceea ce tzi-am spus? oare m-ai lasa intrebandu-ma dak am greshit pentru k tzi-am spus ceea ce simt? oare mi-ai spune ca sunt doar un copil care nu shtie ce vorbeshte?... cate intrebari fara raspuns... cate iluzii nimicite...cata suferintza... ma intreb daca merita sa suferi shi sa plangi pentru cineva caruia nu ii pasa de tine... dar la urma urmei cui ii pasa de tine, va zic eu...nimanui... dar oare mie de ce imi pasa de totzi?...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
nu stiu dak merita...dar merita sa traiesti fara sa fii iubit?...fara sa fii suferit?...si eu zic k nici in ultimul moment nu e prea tarziu si kiar dak nu se intoarce sa iti spuna "te iubesc" cel putin placa stiind k e cineva,undeva care il iubeste...iti spun k niciodata nu o sa iti para rau k ai spus"te iubesc"
viata fara regrete este un ideal, insa viata cu cat mai putine regrete este ceva tangibil
Trimiteți un comentariu