Ploaia

Afara ploua infernal...ploaia...ce poate fi mai sublim si mai ucigator....ploua cu lacrimile Ei....de cate ori am dansat in ploaie...de cate ori ma stropea cu parul ei ud....
As vrea sa ma sinucid,dar nu pot...cand a plecat mi-a lut ultima picatura de viata,nu am ce sa ucid...
Ea,cu parul ei lung si negru si ochii gigantici si inchisi...in ochii ei se imbina raiul cu iadul,sublimul cu grotescul,fericirea si disperea,viata si moartea...
Eram best friendul ei,inotdeauna mi s-a parut ceva stupid,acum as da orice sa ii aud vocea spunandu-mi ca sunt best friendul ei si ca va fi mereu acolo....
Daca ma auzi acum vei stii ca am avut dreptate...nu esti aici,nu ma tii in brate si nu imi fredonezi patience...eu nu mai fluier...nu mai exist...
Nu pot sa ii scriu numele,pur si simplu nu pot...pot doar sa revad fiecare zambet,ca pe un film.
Ne-am cunoscut la munte...m-am dus la munte cu un grup de prieteni,ea fiind sora unuia.M-a uimit din prima clipa,am dat noroc si mi-a spus salut...era una dintre noi,cu ea puteai sa bei o bere,sa vorbesti despre fotbal...tin minte ca vorbeam cu orele despre melodiile noastre preferate...rasul ei...
Era un privilegiu sa o vezi razand,ii se lumina fata,stralucea,o data i-am spus ca e o lanterna si niciodata nu i-am explicat...daca vei citi vreodata asta vreu sa iti explic-esti o lenterna pentru ca atunci cand zambesti luminezi lumea...tu ai putea sa luminezi neantul...
Dupa 2 saptamani ne-am intors in bucuresti,am pastrat legatura pe net...Intr-o zi ploioasa am invitat-o la o cafea...am ajus in cafenea dupa 2 ore uzi si fericiti...am dansat in ploaie,ne plimbam prin cismigiu si cantam...am cantat de la black sabbath la guns n' roses la iron maiden si aerosmith...ea nu avea voce si eu eram racit...de fapt nu cantam,urlam.....mergeam prin ploaie tinandu-ne de maini si pentru prima data am cunoscut fericirea....
Melodia noastra...november rain...nu am puterea sa o ascult...inca ii aud vocea cantand piesa asta...imi sfasie creierii,nu ma lasa sa dorm noaptea,nu ma lasa sa respir....
Nopti de vara dormite in cismigiu...nopti in care ne uitam la stele...si eu veneam cu chitara...ea ma punea sa cant tear drops on my guitar si se gandea la EL......cand auzea de cineva cu numele lui ii sclipeau ochii si avea un zambet care aprindea gheata..mi-a zambit si mie,pentru fiecare melodie cantata la chitara...fiecare melodie care ii aducea aminte de El era rasplatita cu un zambet trist si firav...in schimb radea cu toata inima la bancuri...niciodata nu am putut reda la chitara sunetul rasului ei melodic....am avut privilegiul de a fi cel ce ii stergea lacrimile,de a fi cel cu care vorbea la 3 dimineata,cel care o tinea in brate...parul ei negru stralucea in soare si mirosea a mosc...ea mirosea a mosc si piper...as recunoaste mirosul ei oricand....niciodata nu m-a iubit.....
De ce nu e aici?...pentru ca i-am spus ca e in ochii ei imi vad viitorul,ca in stalucirea parului ei imi vad viata,ca in zambetul ei se imbina fericirea cu dezastrul.....si a spus ca nu ma poate iubi....dar stiam...
Stiam...fiecare din zambetele sincere si largi in care ma simteau viu erau pentru El...stiam...si mi-a spus adio...pentru ca altfel imi va face rau....m-a ucis....acum pot spune ca stiu cum e sa mori...moarte iti zambeste,iti spune adio,plange si te imbratiseaza pentru ultima data...
Ultima mea dorinta e sa o vad cu EL.....vreau sa o vad fericita...nu pot sa imi sterg mesajele de la ea cu robotel...nici mailurile...am toate conversatiile noastre kilometrice de mess si le citesc de mii de ori...stii ca eu,intr-un fel aparte,te iubesc...robotel....singura parte vie din mine e EA......daca as putea sa ii spun ceva:te iubesc...si voi fii mereu aici..ca frate,prieten sau orice ai nevoie...te iubesc ca un nebun de alb ce captureaza regina neagra....si tu esti best frienda mea....
( acest articol nu a fost scris de mine, ci de Deea,my best friend, care m-a rugat sa il public pe blogul meu, fiindu-mi dedicat de catre ea)

Imi e dor si frica

Cateodata imi e dor de tine
Imi e dor de ochii tai mari si negrii,
De zambetul tau larg si mereu vesel,
De buzele trandafirii si dulci,
De veselia si iubirea pe care o purtai mereu in suflet,
Imi e dor de tine cel ce-ai fost.
Imi e frica de tine cel ce-ai devenit,
De furia ce ti se citeste in priviri,
De ura ce iti iese prin pori.
Imi e dor de Fat Frumos al meu
Ce avea o dragoste pura
Si frica de Bestia
Care a amestecat ura cu iubirea.
Imi e frica sa te privesc
Si dor sa te iubesc...

Copilul

Candva, demult
Intr-o alta viata,
Intr-o alta lume,
Pe un alt Pamant,
Un copil statea singur si plangea
Rupt de realitate, pierdut intr-o lume a sa.

Cu ochii plansi,
Cu parul nins,
Privea in spre cerul inrosit
De sangele visurilor neinfaptuite.
Privea in spre zare,
Cum soarele apune
Privea in spre abis,
Cum fericirea dispare.

Privea peste tot in jurul lui
Si nu vedea decat tristete...
Tristetea unei lumi care l-a renegat
Tristetea unei lumi ce l-a abandonat
In marea involburata a realitatii contemporane.