afara ploua...ma uit pe geam shi imi vine sa plang...plang... mintea imi zboara la nishte amintiri frumoase, dar la ce folos...sunt doar nishte amintiri...au trecut, nu se vor mai intoarce niciodata...niciodata...ce cuvant oribil, candva cineva mi-a zis sa nu zic niciodata, niciodata nu potzi shtii ce o sa se intample, dar shtii ce s-a intamplat deja, shi mai shtii k nu se va mai repeta, va ramane undeva in trecut... o amintire...cateodata ajung la concluzia k sunt doar un cimitir de amintiri...trecutul ma urmareshte, ma ajunge din urma shi ma atrage intr-o peshtera intunecata, de unde nu mai pot traii prezentul sau vedea viitorul...nu ma lasa sa plec...vreau sa uit trecutul, sa uit shi lucrurile bune shi rele ce mi s-au intamplat...vreau sa nu am amintiri, sa traiesc clipa shi apoi sa o uit...cateodata imi doresc sa nu ma fi nascut, sa nu fii trait pe aceasta lume ingropata in amintiri shi tristetzi...